În perioada 04-06 septembrie 2009, miniștrii de finanțe si guvernatorii bancilor centrale din tarile Grupului G20, si-au reiterat, in cadrul unei intalniri comune la nivel inalt, intentia de mentinere a planului privind relansarea economiei mondiale, pe baza masurilor angajate cu ocazia Summit-ului istoric de la Londra, din luna aprilie a acestui an.
Cu ocazia acestei intalniri la nivel inalt, reprezentanţii board-ului FMI au operat o serie de update-uri statistice in raport cu previziunile formulate de instituţia internationala la sfarşitul lunii aprilie 2009. Astfel, pe fondul trend-urilor recent înregistrate la nivelul statelor cele mai dezvoltate ale lumii, experții Fondului au modificat previziunea contracţiei economice mondiale pe anul 2009 de la 1,4% la 1,3%, anticipând o creştere pentru anul 2010, rectificată în sens pozitiv de la 2,5% la 2,9%. Este aceasta o veste bună sau este doar o altă ştire într-un curent ameţitor de opinii sau profeţii?
Dovendindu-se rezonabil, cel puţin la nivel formal şi pronunţându-se în asentimentul grupului specialiştilor formatori de opinie la nivel internaţional, FMI îşi păstrează poziţia echilibrată şi nu oficiază, prin previziunile sale pe termen scurt, încheierea crizei. Poziţia instituţiei internaţionale se fundamentează în principal pe baza evoluţiei recente a ţărilor în curs de dezvoltare, ale căror descreşteri economice au depăşit în sens negativ aşteptările.
Deasemenea creşterea preconizată a ratei şomajului, întărită de cifra înregistrată şi recent raportată de SUA la un nivel de 9,3% (cea mai mare rată a şomajului din ultimele 3 decenii în acest stat), dublată de o situaţie asemănătoare şi la nivelul UE, certifică o scădere viitoare aproape inevitabilă a nivelului de trai în majoritatea ţărilor, ceea ce poate însemna o piedică reală în reinstaurării trendului pozitiv al creşterii economice visate, pe baze sustenabile. Dacă ar fi să-l cităm pe Keynes, relansarea consumului nu poate avea loc efectiv decât în urma "ajustărilor" sociale, şomajul reprezentând garanţia reformării iniţiale, ca ipoteză de lucru în arbitrarea raportului economii/investiţii din perspectiva jocului de piaţă. În acelaşi context cu scăderea evidentă a veniturilor medii din economiile naţionale, volatilitatea preţului la carburanţi rămâne o necunoscută care poate alimenta oricând nu numai cota de creştere economică din PIB-ul ţărilor producătoare de "aur negru" ci şi instabilitatea generată la nivelul ţărilor dezvoltate în balanţa de plăţi sau în echilibrul bugetar şi aşa destul de precar ca urmare a măsurilor extrem de costisitoare adoptate de la debutul crizei şi până în prezent.
Orice profeţie lansată astăzi este doar un abuz de limbaj iar orice părere "specializată" rămâne doar o supoziţie personală în faţa unor evoluţii dificil de vizualizat pe termen mediu şi aproape imposibil de anticipat pe termen lung. Şi afirm aceste lucruri nu pentru că deţin vreun adevăr obscur ci mai degrabă pentru că, asemenea tuturor celor din jurul meu, nu mai înţeleg nimic din ce ni se întâmplă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu