Nu spera sa te asculte cineva, nu prea des şi nu în legătură cu toate trăirile sau obsesiile tale obosite, pentru că universul, se ştie, nu începe şi nu se termină cu distinsa ta persoană (ce perspectivă tristă a micimii omului în faţa societăţii - scuze pentru cinism!). Taci mai des si încearcă să distingi ritmul de tobe al victoriei raţiunii tale, în noianul de sunete surde născute din spasmele egoismului tău ...
Se numeşte că-ţi descoperi în sfârşit satisfacţia de a te asculta şi de a te înţelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu