A venit toamna grea, profundă şi de-a dreptul frunzăroasă peste politica românească. În aerul pârjolit al schimbării pluteşte sentimentul fatalismului politic în forma sa pură ... s-a produs imposibilul băsescian şi, în ciuda tuturor orgiilor sale varbale, i-a căzut Guvernul. Poporul simte că-i "fuge pământul de sub picioare" ... ce de treabă făcuse guvernul ăsta şi ce-o să ne facem fără ei, cum naiba o să mai trecem de criză şi cine va mai face reforma statului atât de corect şi eficient ca "micul" strateg Farfuridi. Câtă durere naţională. Ne ştergem lacrima de recunoştinţă din colţul obrazului şi le mulţumim foştilor miniştri şi fostului premier (şi de fapt tuturor "foştilor" din ultimii 20 de ani) pentru sărăcie, pentru şomaj, pentru promovarea lipsei de bun simţ şi pentru aroganţă, pentru şefi incompetenţi de la agenţii şi deconcentrate, pentru restanţele la întreţinere, pentru blocajele financiare şi economice, pentru cei 2 km de autostrada, pentru toţi emigranţii şi toţi tinerii talentaţi alungaţi din ţară, pentru codurile fanariote şi pentru toate legile sau asumările anticonstituţionale. În ceea ce priveşte cel mai "mic" cabinet (la propriu şi la figurat) din istoria României se poate sintetiza astfel - atât de multe "succesuri" într-un timp atât de scurt că ni se ridică gulerul la haină. Cred, rememorând toate interpelările media, că doar premierul era singurul om fericit de realizările lui ... cel puţin aşa părea în toate intervenţiile publice. Fericit în lumea lui, care însă din păcate nu este şi lumea noastră.
Pe de altă parte visul opoziţiei s-a îndeplinit, astfel încât, în plin avânt al crizei am reuşit să oferim mediului investiţional schimbări atât de violente şi întorsături atât de abrupte ale stărilor de echilibru încât să nu mai înţeleagă nimic din ce se întâmplă cu adevărat. Merită felicitările pe care de obicei le aruncam peste umăr celor care ne lovesc cu sacoşa în autobuz şi nu-şi cer scuze fiind tot ei supăraţi că le "luăm aerul". Nu mai contează care sunt efectele faptelor şi comportamentelor politice, priorităţile lor, ca o sumă a intereselor de grup, sunt altele şi nu ne privesc.
Ocupaţia de bază a politicienilor a devenit "iluzionismul" public şi dedicaţia totală pentru dezideratul de moment: moartea clinică a electoratului nemulţumit. Anestezia preferinţelor alegătorului român se poate menţine numai prin acest gen de atitudini, numai aşa "marea mută" va sta acasă, scârbită în ziua votului. Cred că politicienii au devenit mai îngroziţi la ideea de a lăsa lucrurile la îndemâna acestei "mări mute" de alegători, decât să rişte un vot negativ. Toţi aceia care nu se pronunţă acum, indecişii politici, ocupaţii de zi cu zi, au puterea de a da toate calculele peste cap, de a arunca printr-o simplă ridicare de ştampilă, banii strategilor politici pe fereastră, într-un dispreţ evident faţă de cei care trăiesc din minţirea noastră.
Din păcate a căzut Guvernul şi nu simţim nimic, nici în suflet, nici în creier şi cu atât mai puţin în buzunar. Trăim la fel de prost şi la fel de neliniştiţi în ceea ce priveşte necazurile zilei de mâine, reeditând parcă un pamflet general şi profund la adresa omului de bun simţ. Azi nu a înregistrat nimeni nici o victorie nici puterea prezidenţială şi nici opoziţia. Doar omul de rând a mai suferit încă o înfrângere, ca un veşnic perdant, singurul perdant din ţara lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu